Mai înainte de toate, plebeul nu e mârlan, în ciuda numelui pe care i l-am ales. Nu e „cocălar”, „manelist”, nu face parte din nicio categorie dispreţuită (în orice caz, nu cu bună ştiinţă). E curăţel, simpluţ, de treabă. Produce, consumă, economiseşte. E familist, nu deranjează pe nimeni, ba mai dă şi o mână de ajutor. Şi, când istoria îl cheamă, aprinde un rug sau porneşte gazul.