Mirunii citesc “No logo”. Pentru miruni, No logo e legitimarea aproape stiintifica a crezurilor lor antiglobalizare. Acum, societatea de consum nu mai e doar combatuta (gest cam punk), ci e criticata. 

Reclamele la haine scumpe si luxul suburban promovat de media nu mai sunt pericole cat se poate de proxime, ci “texte” pe marginea carora se poate discuta. Mirunii au impresia, citind No logo, ca au facut un pas important: au iesit din lupta “de zi cu zi” cu consumismul si serialitatea si au trecut cumva in lateral, de unde se poate observa si critica. Dezolati, dar desigur “iluminati”, mirunii nu mai lupta (prin lupta a se intelege a rade de manelisti si a ironiza filme cu roboti), ci traiesc “enclavati”, stiind ca “cei mai multi dintre oameni” vor trai toata viata simplu si vor consuma. Mirunii revelati de “No logo” traiesc minimalist, sigur, platind 20 de lei pe o cafea si 400 pe o pereche de opinci.

Mirunii il apreciaza pe Bansky. La fel ca toate societatile din ultimii 500 de ani, mirunii cred ca exista o arta “adevarata”, scapata de “manierisme” si ca aceasta e de gasit pe strada. Bansky e un “graffer” britanic adorat de mediile mirunice occidentale, pentru ca “transmite mesaje usor de inteles”. Multe dintre desenele si stencilurile lui Bansky (nascatoare de puhoaie de prozeliti in Cluj, cel putin) au fost imediat acoperite de hype cultural, cerandu-se sa fie prezervate de municipalitati; desigur, mirunii s-au inghesuit sa spuna ca e “noul” Warhol (desi a solicita un “nou” Warhol e o dovada a faptului ca nu s-a inteles nimic din ce-a vrut Warhol sa spuna) si adora falsa anonimitate a artistului, despre care toata lumea stie cine e, dar, ca intr-un joc de ascunsa, toti se feresc sa-l arate cu degetul pentru a nu strica “faza”. Mirunii sunt creaturi “de impact”; le place sa ia parte la sarada “aparitiei peste noapte”, a “debutului fulminant”, a artei impotriva normelor. Mirunii traiesc cu speranta ca vor aparea personalitati sau contexte care “vor deschide ochii oamenilor”, care vor da peste cap oranduirea. Bansky (care nu face decat sa perpetueze niste clisee statute de stanga) e pentru mirunul comun tocmai asta.

Desi nu-s prea pasionati de stiinta, mirunii au un respect default si needucat pentru Stephen Hawking. Acesta e cu atat mai curtat cu cat e mai vulgar; discursul sau pseudostiintific e atata de degradat incat solicita acelasi tip de clementa (cred ca Hawking face asta deliberat) care le e data si copiilor care recita stalcit poezii. Mirunii au simpatizat mereu neclarul, redundantul, cu conditia ca imprejurarea discursului (in cazul asta vocea sintetizata a lui Hawking si toate pseudoTEDurile la care vorbeste) sa satisfaca pretentiile lor estetice- care desigur cuprind si adularea unui tip conectat la tuburi care explica ce e o supernova.