„Rabla” şi „Prima casă”. E îndeobşte cunoscut că nu numai persoanele pot fi masculine sau feminine, ci şi spaţiile sau instituţiile. Aşa şi în cazul plebei: „Rabla” şi „Prima casă” sunt mai plebee decât oricare plebeu, la fel cum Armata e mai „adevărată” în masculinitatea ei decât oricare bărbat. Elaborând aceste două proiecte, Guvernul României m-a scutit de efortul de a mă gândi la demografia şi la varietatea plebei. Da, plebeul e cuminţel, harnic, econom. În venele lui curg familia şi proprietatea. „Are”, dar niciodată pe măsura hărniciei şi cuminţeniei. A avea o casă şi o maşină proprietate personală este pentru plebeu o necesitate, un drept, ceva ce trebuie susţinut de stat, la fel ca şcolile şi spitalele. Acumularea de bunuri personale e la fel de relevantă pentru civilizaţie ca şi educaţia şi sănătatea – iată o definiţie a plebei pe care numai funcţionarii statului o puteau distila atât de frumos.