Mirunii si proiectele

Proiectul este copilul din flori a doua nevoi mirunice de baza: sentimentul ca fac ceva din menire si colaborarea/intalnirea cu alti miruni si “oameni implicati/activi”.

Proiectul este una dintre supapele societatii suprasaturate in care traim; desi stim si avem prea multa informatie, totusi puzderia de tineri educati/urbani trebuie sa aiba o ocupatie astfel incat sa nu existe haos/abulie.

Notes on "plebs": garderoba

Hainele plebeului sunt funcţionale: o necesitate, un bun tranzacţionat, un bun de arătat. Îmbrăcămintea e parte integrantă din cumpărăturile făcute la mall, ceea ce influenţează stilul vestimentar al plebeului mai mult decât propriile gusturi.

Din garderoba plebeului fac parte:

Mirunii il adora pe Tony Gatlif

Sunt foarte putini miruni care sa nu fi vazut de cel putin doua sau trei ori Gadjo Dilo. Gatlif, regizorul bazaconiei, s-a specializat in filme despre etnii limitrofe (tigani, algerieni, mauri), prezentate astfel incat sa rezoneze cu nevoile exotice ale publicului vestic (practic, din aceeasi serie cu isteriile de gen “Indragostita de un massai”, doar cu pretentii intelectual-cinefile). 

Gatitul la miruni

Una dintre metodele de fronda ale mirunilor in raport cu consumul de serie/industrial este inclinatia pentru mancarea de casa/slow food/gatitul-ca-arta. Mersul la restaurant (atata vreme cat nu e thai/vietnamez/vegan) e o barbarie, una dintre filiatiile omului modern/corporatist/KFCbound.

Mirunii adora Keffiyeh-urile

Una dintre preocuparile principale ale mirunilor e sa aiba pareri politice care pot fi exprimate prin accesorii vestimentare. Acum cativa ani mirunii aveau apucaturi pro comuniste/revolutionare, pe care si le manifestau prin purtarea tricourilor cu Che Guevarra, cu secera si ciocanul sau insemne reminiscente ale “momentului 68”.

Fictiune veterinara – Coltii, de Ciprian Mitoceanu

Cand am auzit ca editura Tritonic va publica debutanti romani, am fost sceptic (desi era pasul logic intr-o politica editoriala ce a renuntat la romane SF pentru thrillere papale, carti de bucate si volume de auto-cunoastere).

Notes on "plebs": Rabla/Prima casă

Notes on "plebs": şaorma

Cronică: Adolfo Bioy Casares „După-amiaza unui faun”

În După-amiaza unui faun, Tudora Şandru-Mehedinţi creează un abecedar al prozei lui Bioy Casares. Volumul adună povestiri de pe parcursul întregii sale cariere, panoramându-i preocupările tematice şi tehnicile narative. Dar nu trebuie omis nici că volumul e cules şi tipărit exemplar.

Mirunii adora sa meaga la oser (targ de vechituri)

Oserul e una dintre putinele ramasite socialiste pe care mirunii le considera chic si le promoveaza, fiind foarte dornici chiar sa-si duca si prietenii straini la astfel de manifestari. Una dintre marile realizari ale mirunilor este sa aiba obiecte unicat sau despre care se crede ca ar fi unicat. Astfel, mirunii cumpara de pe oser bijuterii, artizanat, accesorii vestimentare care “au apartinut cuiva de varsta bunicii mele”.